Breviár

        Cu toții avem un mod de a ne exprima. Fiecare spune cum și ce simte. Însă, la scurt timp după ne naștem, învăţăm să comunicăm prin cuvinte. Apoi, la scurt timp, fiecare dintre noi își dezvoltă o sensibilitate aparte. Sunt persoane care comunică cu lumea din exterior prin intermediul artelor. Fiecare dintre noi descrie viața prin poezie, muzică, alții o pictează în culoare, alții o modelează în forme voluminoase, fiecare dându-i o amprentă personală. La fel ca poezia, muzica, pictura sau dansul, ceramica este o ramură a artei, ramura ce permite exprimarea prin volum, textură, forma de culoare a unei idei personale, a unei lumi din interiorul nostru,pe care o formăm de mici și toată viața.

„Autoportretul oferă posibilitatea de explorare a sinelui, dar menține vie   legătura cu privitorul. Într-o astfel de temă ești pus față în față cu singura ființă pe care încerci să o ocolești și să o ignori de-a lungul vieții: propria-ți persoană. Iar la sfarșitul zilei, dincolo de măști și oglinzi ești doar tu cu tine.”

Încerc să mă descopăr, deși pare șocant, sunt sigură că nu știu nici 55% despre mine însămi, și e mai bine să nu știu. Autoportretul este o manieră eficace de introspecție. Autoportretul e ca o exorcizare a unor lucrușoare cărora nu le pot da formă în cuvinte, este un fel de jurnal personal al diferitelor momente importante din viața mea. Are o amprentă personală, o combinație de materii specifice (piatră, lemn, sticlă, metal), dar, în cazul meu, este realizat din pastă de faianță decorată cu texturi și acoperită cu un strat de glazură. Autoportretul reprezintă un personaj ireal, în care grația rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine.

În opinia mea, fiecare creator are o viziune despre lume, o parcurge și o descrie în felul său. Am ales să îmi descriu propria lucrare prin intermediul autoportretului, al sinelui, al texturii, al culorii și al formei.